Adriana Nechita: “Handbalul trebuie făcut din dragoste, nu să fie o povară”
Handbal, National, Reportaje joi, noiembrie 14th, 2013
În ziua în care jucătoarea de la formaţia HCM Baia Mare împlineşte frumoasa vârstă de 30 de ani, jurnalsportiv.ro vă prezintă un amplu interviu în exclusivitate cu Adriana Nicoleta Nechita (Ada Nechita), în care ne vorbeşte despre cum a început acest sport, despre experienţa la echipa naţională, despre perioadele de accidentări şi transmite un mesaj copiilor care practică acest sport.
Jurnalsportiv.ro: – Cum aţi început acest sport?
Adriana Nechita: – Am început la 12 ani, din întâmplare am ajuns la handbal. Am mers la câteva antrenamente, mi-am dat seama că este o activitate care îmi place foarte mult, iar pe parcurs, că mă şi reprezintă acest sport. În tot drumul meu de până acum, am avut oameni care m-au susţinut şi m-au încurajat. Aşa am ajuns să cunosc marea performanţă.
Jurnalsportiv.ro: – Aţi jucat mereu pe postul de extremă?
Adriana Nechita: – Nu, la junioare am jucat inter, apoi când am ajuns la echipa mare am trecut pe extremă pentru că eram de statură mai mică. Cel mai bine mă simt pe extremă.
Jurnalsportiv.ro: – Aţi încercat postul de centru?
Adriana Nechita: – Da, foarte puţin. Am jucat, ţin minte, când o aveam ca antrenoare pe doamna Mariana Tîrcă.
Jurnalsportiv.ro: – La postul de extremă contează foarte mult finalizarea. Cum vă simţiţi când se întâmplă să rataţi?
Adriana Nechita: – Da, este postul cu unghiul cel mai inchis. Asta se întâmplă la toate jucătoarele, dar trebuie să te ambiţionezi şi la următoarea aruncare să te concentrezi mai mult şi să analizezi poziţia portarului.
Jurnalsportiv.ro: – Aţi fost la Oltchim, sunt convins că au fost momente deosebite acolo. Cum a fost despărţirea faţă de această echipă la care aţi pus suflet?
Adriana Nechita: – Am fost foarte mulţi ani la Oltchim, încă de mică. Acolo m-am format ca jucătoare, a fost o perioadă extrem de frumoasă a vieţii mele, echipa la care am obţinut rezultate remarcabile, iar atunci când m-am despărţit mi-a fost foarte greu. Oricum, păstrez toate amintirile frumoase în sufletul meu şi tot timpul o să-mi amintesc cu drag de tot ce s-a întâmplat acolo. Dar asta este viaţa de sportivă, azi poţi juca la o echipă, sezonul următor la alta. Eu îmi doresc ca şi aici, la Baia Mare, să obţin rezultate bune şi să construim o echipă cât mai frumoasă în următorii ani.
Jurnalsportiv.ro: – Cum este să joci la echipa naţională?
Adriana Nechita: – Este o onoare să joci la echipa naţională, tot timpul merg cu drag şi încerc să ajut cât pot de mult echipa ţării noastre, să am evoluţii cât mai bune.
Jurnalsportiv.ro: – Apar şi perioade de accidentări, sunt ferm convins că aveţi nevoie de susţinere în astfel de momente.
Adriana Nechita: – Da, sunt cele mai grele momente prin care trebuie să treacă un sportiv, însă te ambiţionezi. E foarte greu să stai departe de teren după operaţiile de ligament, de exemplu. Eu am avut 3 astfel de operaţii. Este cel mai greu să te uiţi de pe margine cum echipa ta joacă, dar trec şi astfel de momente. Mă bucur că am trecut de ele şi sper că eu şi toţi sportivii să avem parte cât mai puţin de astfel de situaţii.
Jurnalsportiv.ro: – Cand v-aţi dat seama că iubiţi acest sport?
Adriana Nechita: – Am realizat rapid, îmi plăcea foarte mult încă de la început. Mi-am dorit mult să ajung să fac sport de performanţă şi sunt mulţumită de tot ce am realizat până acum.
Jurnalsportiv.ro: – Sunt emoţii înainte de un joc?
Adriana Nechita: (râde) – Emoţiile dispar cu cât joci mai multe meciuri. Prinzi încredere în forţele proprii, apare experienţa şi emoţiile dispar uşor – usor. Este normal să ai emoţii înaintea meciurilor, dar atunci când intri pe teren dispar.
Jurnalsportiv.ro: – Când vă retrageţi vă tentează ideea antrenoratului?
Adriana Nechita: – Nu pot să spun de pe acum, nu m-am gândit. Vreau să mai joc câţiva ani de acum încolo, depinde şi cum mă voi simţi fizic. Încă vreau să mă bucur de handbal.
Jurnalsportiv.ro: – Ce le-aţi transmite copiilor care fac în prezent handbal?
Adriana Nechita: – În primul rând, trebuie să fie susţinuţi şi încurajaţi de către antrenori, pentru că aşa sunt motivaţi să fie din ce în ce mai buni. Handbalul trebuie făcut din dragoste, nu să fie o povară. Îi încurajez să facă handbal, din punctul meu de vedere, handbalul este asociat cu o listă lungă de beneficii. Sportul, în general, te ajută să-ţi însuşeşti mentalitatea de luptător, care este benefică şi în viaţa de zi cu zi, te ajută să te descurci sub presiune, să urmezi indicaţii, critici, să-ţi asumi eşecul. Sportul este frumos şi merită practicat, în special handbalul. Vreau să le transmit copiilor ce mi-a spus primul meu antrenor, Sorin Miu, la vârsta de 14 ani: “Să muncească cât mai mult, să se autodepăşească şi să-şi propună ţeluri din ce în ce mai înalte, pentru că mai târziu toată munca şi toate sacrificiile vor fi răsplătite înzecit.”
