De vorbă cu junioarele campioane mondiale: Alina Ilie – “Am plecat cu gândul să ajungem cât mai sus pe podium”
Handbal, National, Reportaje joi, august 7th, 2014
Anonime pentru majoritatea românilor înaintea Campionatului Mondial de handbal junioare, fetele noastre au devenit foarte cunoscute după reuşita din finala disputată contra Germaniei. Foarte determinate pentru a obţine o medalie, junioarele au demonstrat tărie de caracter şi au luptat indiferent de numele adversarului. Pe lângă calităţile lor handbalistice, tricolorele pot da un exemplu prin personalitatea şi mentalitatea lor.
Jurnalsportiv.ro va prezintă, în această săptămână, mai multe interviuri cu fetele noastre campioane mondiale, cele mai în măsură să spună câteva cuvinte despre performanţa anului pentru sportul românesc la nivel de juniori.
Primul interviu prezentat este cu interul dreapta, Alina Ilie, numărul 10 al naţionalei României.
Jurnalsportiv.ro: – Felicitări pentru titlul suprem obţinut cu echipa României la acest Campionat Mondial de handbal junioare. Te rog să ne spui câteva aspecte care au dus la această reuşită, despre perioada de pregătire, despre cantonament şi despre atmosfera de la echipă.
Alina Ilie: – “În primul rând vreau să vă mulţumesc pentru felicitări. Pregătirea a început la Turneul Severin, cu un cantonament, iar la sfârşitul săptămânii am avut 3 meciuri cu Serbia. Ne-am întors la Vâlcea unde am stat 3 zile, am plecat la Bucureşti pentru vizita medicală şi apoi am plecat la Openul European din Suedia. Când ne-am întors din Suedia am avut 3 zile libere, apoi ne-am reunit la Chiajna. Aici am avut cantonament două săptămâni, pe urmă am plecat la Campionatul Mondial. Atmosfera de la echipă a fost una foarte plăcută, am fost foarte unite. Am plecat cu gândul să ajungem cât mai sus pe podium.
Jurnalsportiv.ro: – Nu vreau să insist despre anii trecuţi, dar trebuie să te intreb: a fost şi o oarecare teamă referitor la dezamăgirea de anul trecut?
Alina Ilie: – Sinceră să fiu, nu a fost, pentru că lucrurile s-au schimbat şi nu cred că mai era nevoie să ne gândim ce-a fost în trecut. Trebuia să punem osul la bătaie şi să o luăm de la capăt.
Jurnalsportiv.ro: – Aţi dat dovadă de ambiţie la fiecare joc. Şi la tine am observat o determinare aparte. Poţi să ne spui câteva “trucuri” cum te mobilizezi înainte de meciuri? Părea că vrei să-ţi mănânci adversarul direct.
Alina Ilie: – “Da, mă mobilizez foarte bine înainte de meci. Uit de mamă şi de tată şi cum spunea domnul antrenor: “Mâncăm carne de om”! Important e când intrii pe teren să nu te mai intereseze decât jocul şi să lupţi pentru echipă să iasă invingătoare. Nu sunt anumite trucuri, doar că iubesc foarte mult ceea ce fac şi imi place să mă concentrez la ce am de făcut.
Jurnalsportiv.ro: – Am vorbit cu mai mulţi la nivel de juniorat care au evoluat pentru naţionala României. este adevărat că ţi se face pielea de găină, adică că este o emoţie aparte?
Alina Ilie: – Da, este foarte adevărat. este un lucru minunat să cânţi imnul ţării, gândindu-te că eşti printre primii 16 jucători din România şi ai această ocazie. Ştii că sunt mulţi jucători în spatele tău care şi-au dori acest lucru.
Jurnalsportiv.ro: – Pentru a ajunge campioana mondială este un drum anevoios cu multe dificultăţi. Spune-ne te rog, cum ai început drumul către handbal, despre profesorii tăi de la club şi despre sacrificiile făcute. Sunt convins că nu este un program lejer.
Alina Ilie: – Am început handbalul la vârstă de 10 ani, având lângă mine două vecine care făceau handbal şi am vrut şi eu să încerc să văd cum este acest sport. Însă părinţii mei au spus că este o perioadă dificilă, nu eram într-o situaţie financiară foarte bună, şi că nu mă lasă să merg la handbal. În schimb mi-am luat ghiozdanul într-o zi şi am plecat la handbal. Acolo, doamna antrenoare Maria Ciulei mi-a pus mingea în mână şi de atunci am mers în fiecare zi. La un moment dat a fost vorbă de un cantonament la mare, unde părinţii mei nu aveau banii necesari şi au zis că nu o să mă lase, pentru că eu sunt puturoasă şi că eu nu o sa fac handbal, doar că am auzit de la vecinele mele că este vorba de plimbări şi turnee. În schimb, antrenoarea i-a zis tatălui meu:”Faceţi sacrificii şi lasaţi-o pentru că vă promit că fiica dumneavoastră va fi la lotul de junioare în 3 ani de zile”, iar tatăl meu i-a spus ” Fac aceste sacrificii dar nu va fi aşa”. A fost cantonamentul la mare, am mers la antrenamente zi de zi şi la un moment dat, a fost o selecţie pentru lotul naţional la Plopeni, unde am fost selectată şi eu. Am venit acasă şi tatăl meu s-a întâlnit cu doamna antrenoare care i-a spus: “Vă amintiţi ce v-am zis acum 3 ani de zile” ? Bineinţeles tatăl meu nu a mai avut ce sa zică. Asta este povestea mea cum am început handbalul. Au fost momente foarte dificile. Trebuia să mă trezesc dimineaţa, la 7 aveam antrenament pânâ la 9, trebuia să fiu înapoi acasă făcând naveta sau rămâneam în oraş şi apoi mergeam la ore până seară.
Jurnalsportiv.ro: – Ştiu că ai fost accidentată o perioadă. Aproximativ un an de zile fără minge în mână. Cum ai reuşit să-ţi păstrezi determinarea, să-ţi revii? Nu a fost deloc uşor, un sportiv stie acest lucru.
Alina Ilie: “Da, a fost o operaţie de metatarsian 5 (fractură la degetul mic de la picior). Au fost 3 luni de zile când am stat în cârje şi 7 luni de recuperare la vârsta de 15 ani. În fiecare zi mă gândeam că trebuie să trec peste, să fiu foarte puternică pentru că ştiu că voi reveni pe teren. Vă daţi seama că a fost un moment foarte dificil din viaţa mea, dar trebuie să lupt şi să ţin capul sus indiferent de probleme.
Jurnalsportiv.ro: – Ai mai lucrat cu domnul profesor Roşca. Ce ne poţi spune despre dumnealui? Despre modalităţile sale de lucru? E şi pedagog şi profesor, cum se comportă cu voi în general? Ştiu că este un profesionist şi acest titlu mondial demonstrează asta.
Alina Ilie: – Da, domnul Roşca este un antrenor foarte bun, care iubeşte ceea ce face şi îi place să se dedice sportului. Eu m-am simţit foarte bine lucrând alături de dumnealui. Este un bun profesor şi un pedagog, câteodată şi un părinte.
Jurnalsportiv.ro: – În teren aţi jucat voi, dar au fost mai multe persoane care au contribuit la acest titlu mondial. Fiecare din jurul vostru a încercat să contribuie într-un fel. S-a simţit unirea şi dorinţa din partea tuturor pentru a contribui la o performanţă cât mai mare? Spune-ne te rog şi de oamenii din “umbră”. Au fost momente când au venit ei şi v-au mobilizat într-un fel?
Alina Ilie: – Da, cu siguranţă că toţi din jurul nostru şi-au dorit o performanţă cât mai bună, având în vedere că Romania nu a mai luat medalia de aur de 15 ani. Au fost momente când oboseala se cunoştea, dar bineînteles că au fost foarte multe persoane care ne-au încurajat şi ne-au spus că suntem foarte bune, că putem fi campioane mondiale.
Jurnalsportiv.ro: – Nu eraţi favorite la calificarea în finală, nici voi nici Germania. Poate fi această reuşită un exemplu şi pentru alte generaţii şi pentru alte sporturi, că indiferent cum eşti văzut înainte, în teren să arâţi altceva?
Alina Ilie: – Ştiu că nu am fost favorite pentru câştigarea titlului mondial, însă mai puţin a contat asta şi nu ne-a interesat. Noi am plecat cu gândul că putem fi cele mai bune de acolo şi am demonstrat asta. Important este că următoarele generaţii să facă acelaşi lucru, să nu-i intereseze ce spun unii cârcotaşi. Contează să-ţi arăţi dorinţa faţă de echipă şi fată de ceilalţi şi cu siguranţă vei reuşi. Mai are domnul antrenor o vorbă care ne-o spune: “Doar cel care visează poate să şi ajungă”.
Jurnalsportiv.ro: – Foarte frumos si foarte adevarat! Eu am vazut ca v-aţi completat atât din punct de vedere tactic, cât şi în atmosfera de grup.
Alina Ilie: – Normal! Am fost un grup foarte unit. Am fost o echipă şi asta am dovedit-o atât în teren cât şi în afara terenului. Aşa trebuie să fie toate echipele din ţară. Bineînţeles, când o jucătoare nu mai poate sau nu îi iese jocul, trebuie încurajată, să o ridici şi moral.
Jurnalsportiv.ro: – Acest lot naţional este de ceva timp împreună Nu a fost la început o perioadă, de acomodare una cu alta, de la echipe diferite şi poate rivala în turnee?
Alina Ilie: – Sinceră sa fiu, când am plecat la lotul naţional, ne-am acomodat foarte repede una cu cealalta. Nu mi s-a părut a fi o rivalitate între noi. Ce este la echipele de club e partea a doua, echipa naţionala e echipa naţională.
Jurnalsportiv.ro: – Dacă ne poţi spune câteva lucruri, cum este domnişoara Alina Ilie în viaţa de zi cu zi?
Alina Ilie: – (Râde). În viaţa de zi cu zi sunt un om simplu, un om modest, care îmi place să respect pe toata lumea şi să accept oamenii aşa cum sunt. Îmi place foarte mult să merg în locurile liniştite, să mă plimb, să-mi petrec timpul cu prietenii şi cu familia.
Jurnalsportiv.ro: – Crezi că acest titlu îţi poate schimba percepţia de cum vezi viaţa? Când ajungi la un anumit nivel, încerci lucruri noi şi mai schimbi câte ceva.
Alina Ilie – Nu, nu mă voi schimba pentru că ştiu de unde am plecat şi voi rămâne aceeaşi persoană. Nu o să fiu niciodată acea persoană care o să mă uit la oameni de sus pentru că ştiu cum eram eu la început, când mergeam la unele jucătoare să cer un autograf şi poate chiar refuzau.
Jurnalsportiv.ro: – Ce jucătoare ţi-au plăcut ca stil de joc?
Alina Ilie: – Când am început handbalul mi-a placut foarte mult Steluţa Luca. Pe parcurs mi-a plăcut atitudinea şi determinarea pe care o avea în teren Valentina Ardean Elisei şi în momentul de faţă, un model pentru mine este Katarina Bulatovici.
Jurnalsportiv.ro: – În meciul cu Uzbekistanul ai marcat cele mai multe goluri, 12. Este un adevarat raliu, să spun asa, la antrenamente, pentru a ajunge la o formă cât mai bună la un Campionat Mondial. Este şi un antrenament individual, încerci să lucrezi şi în afara programului? Chiar dacă antrenamentele sunt dese, mai ai timp să te axezi pe ceva, pe ce aspect al jocului vrei tu?
Alina Ilie: - Am momente când lucrez în plus după antenamente. Rămân în sală la câteva aruncări sau merg la sala de forţă, nu gata, s-a terminat antrenamentul şi nu mă mai interesează.
Jurnalsportiv.ro: – La nivel de junioare ai obţinut titlul suprem. Ce îţi doreşti la nivel de senioare?
Alina Ilie: – La nivel de senioare îmi doresc să cuceresc acelaşi medalii şi este un vis de-al meu să ajung la Olimpiadă şi să iau o medalie.
Jurnalsportiv.ro: – După ce aţi câştigat titlul de Campionat Mondial, ai avut lacrimi de fericire?
Alina Ilie: – Da, lacrimile de fericire au fost si dupa semifinala cu Muntenegru, pentru ca deja aveam o medalie la gât. Vă daţi seama că după meciul cu Germania, au fost lacrimi de bucurie, având şi părinţii care m-au susţinut şi nu-mi puteam stâpâni fericirea care o aveam în suflet după acest titlu mondial.
Jurnalsportiv.ro: – Deşi medalia de aur se câştigă în teren alături de staff-ul tehnic, în spatele tău sunt multe persoane care te susţin. Acum la încheiere, te rog să mulţumesti cui doreşti tu pentru susţinerea oferită.
Alina Ilie: – În primul rand, vreau să mulţumesc familiei mele, care m-a sprijinit din toate punctele de vedere şi a fost alături de mine, primei mele antrenoare care mi-a pus mingea în mână, doamna Maria Ciulei, domnului Roşca, m-a ajutat şi dânsul foarte mult, doamnei Victorina Bora şi doamnei Luminiţa Huţupan, care în momentul de faţă sunt antrenoarele mele de la Centrul de Excelenţa, prietenilor mei şi tututor care ne-au fost alături mereu. Vreau să-i multumesc şi prietenului meu că a fost langa mine, a avut încredere în mine şi m-a susţinut mereu.
Jurnalsportiv.ro: – Mulţumesc tare mult Alina de amabilitate şi mult succes în continuare!
Alina Ilie: – Mulţumesc şi eu şi cât mai multe medalii pentru România!
