Din seria poveștilor sportive – CARMEN FLORENTINA CARTAȘ
Posted by Carmen Lucia Doandesi
Handbal, National, Reportaje
joi, ianuarie 28th, 2016
Astăzi vă prezentăm o nouă poveste sportivă, a unei persoane dragi mie – CARMEN FLORENTINA CARTAȘ. Carmen este o cunoscută jucătoare de handbal din România, care evoluează în prezent la ASC Corona Brașov 2010, pe postul de inter. Este născută pe 9 Mai 1985 la Constanţa şi mare parte a carierei şi-a dedicat-o echipei alături de care a debutat la senioare. Carmen este un exemplu de devotament, un om cu mult bun simţ, care pune mult suflet în tot ce face.
Carmen a început handbalul la Constanta, în clasa a VIII-a, sub îndrumarea doamnei Mariana Tudora, și după 2 ani petrecuți la CSS 1 Constanța, în 2001 s-a transferat la CSȘ Energetic Râmnicu Vâlcea. Începând cu anul 2003, la vârsta de 18 ani, a făcut pasul spre seniorat la echipa CSM Cetate Devatrans, unde a evoluat până în 2012. În sezonul 2012-2013, Carmen a fost împrumutată la Universitatea Jolidon Cluj, alături de care a evoluat în Liga Campionilor. În 2013 a revenit la CSM Cetate Deva, unde a mai evoluat 2 sezoane, până în 2015. La începutul sezonului 2015-2016 s-a transferat la ASC Corona Brașov, unde evoluează și în prezent.
De-a lungul anilor, Carmen Cartaș a jucat în echipele naţionale de junioare, tineret şi senioare.
Cele mai importante participări, la turneele finale ale echipei naţionale, sunt:
* 2003 – C.E. Junioare - Rusia, vicecampioane europene;
* 2004 – C.E. Tineret – Cehia, loc 10;
* 2011 – C.M. Senioare, Brazilia, loc 13;
Performanțe la nivel de club:
* Vicecampioana națională – junioare 3, cu CSȘ 1 Constanța;
* Medalie de bronz turneu final – junioare 2 cu CSȘ 1 Constanța;
* Medalie de bronz Liga Națională – 2013, cu Universitatea Jolidon Cluj
* Participare în grupele Champions League în sezonul 2012-2013, cu Universitatea Jolidon Cluj;
Carmen Cartaș a fost declarată cea mai bună marcatoare a Ligii Naționale și a câștigat Trofeul Simona Arghir Sandu în sezonul 2010-2011, cu 230 de goluri înscrise și în sezonul 2013-2014, cu 205 de goluri înscrise, în timp ce evolua la CSM Cetate Devatrans.
Bună, Carmen! Mulțumesc că ai acceptat să ne împărtășești povestea ta sportivă.
Bună! Mă bucur că pot să răspund la acest interviu. Și tu îmi ești foarte dragă și îți mulțumesc pentru toată susținerea.
Cum ai făcut primii pași în lumea handbalului (unde, cu cine)? Care au fost principalii tăi susținători când te-ai apucat de acest sport ?
Am început handbalul la Constanța în școala generală – clasa a VIII-a, în urma unei selecții făcute în clasa mea. Cel mai mult mi-a plăcut că eram foarte mulți și a fost un mod de socializare. Primii pași mi-au fost îndrumați de doamna Mariana Tudora.
Principalii mei susținători au fost familia mea și prietenii.
Ce te-a determinat să alegi handbalul și care a fost momentul în care ai știut că asta vrei să faci, la modul profesionist?
Handbalul a apărut în viața mea ca un mod de socializare și de recreere. Momentul în care am ales să fac handbalul la modul profesionist a fost la 16 ani, când am plecat la Râmnicu Vâlcea. Antrenoarea mea a ales să antreneze acolo și, împreună cu câteva colege am urmat-o. A fost un moment destul de dificil, deoarece am plecat de lângă familie și profesional am avut ceva probleme cu transferul.
Oamenii importanți care și-au lasat amprenta asupra carierei tale. Ai avut/ai jucători preferați, pe care i-ai considerat un exemplu de urmat?
Cred că fiecare om pe care l-am întâlnit în viața sportivă a avut o importanță, pentru că de la fiecare am învățat câte ceva. Sunt foarte mulți jucători pe care îi plac și pe care îi urmăresc de când eram copil, dar nu pot să spun că am un jucător preferat sau un model pe care să-l urmez.
Cum a fost trecerea de la junioare la senioare? Știm cu toții că sunt multe probleme în ceea ce privește acest lucru, și multe sportive talentate se pierd în acele momente.
Trecerea de la junioare la senioare nu a fost ușoară, mai ales că am plecat la echipa de senioare CSM Cetate Devatrans la 18 ani, când practic mai aveam un an de junioare unu. Îmi aduc aminte cât de mult am plâns, pentru că nu voiam să plec de la Vâlcea. Dar antrenorii au considerat că sunt pregatită să joc în Liga Națională și că trebuie să fac acest pas. M-au ajutat foarte mult fetele din echipă, antrenorul și conducerea. Pot spune că am fost o junioară norocoasă, pentru că m-au integrat treptat în echipă, m-au crescut și au avut răbdare să mă maturizez și să cresc în joc.
Care au fost cele mai frumoase momente ale carierei, de până acum? Dar cele mai grele momente? Au fost momente când ai vrut să renunți?
Sunt multe momente frumoase în viața unui sportiv: fiecare reușită, fiecare meci câștigat, fiecare medalie câștigată…. Îmi aduc aminte cu drag de medalia câștigată cu Universitatea Jolidon Cluj, sau de trofeele de golgheter câștigate. La Deva nu am avut medalii câștigate cu echipa, dar am avut cele mai bune realizări personale și sunt foarte multe momente de care îmi aduc aminte cu drag și care mi-au rămas în suflet..
Cel mai dureros moment a fost anul trecut când am retrogradat cu Deva. Este o dezamăgire ce nu se poate uita ușor…
Cum reușești să depășești momentele grele, după înfrângeri? Și ce-ți place să faci după victorii?
După înfrângeri se trece cel mai greu…te tot gândești ce nu ai făcut bine sau ce nu a mers…dar trebuie să te ridici repede pentru că imediat ai alt meci și trebuie să dai tot ce e mai bun.
După victorii ieșim la un suc să sărbătorim și a doua zi iar la muncă.
Cum ai reușit să găsești forța de a reveni după accidentări?
A fost greu după accidentări… Familia și prietenii m-au ajutat, nu m-au lăsat să cad în momentele grele și în momentele în care am simțit că nu mai pot și vreau să renunț…
Care au fost cele mai importante echipe la care ai evoluat? Și unde te-ai simțit cel mai bine?
Până în prezent am evoluat la 3 echipe în Liga Națională. Prima echipă a fost CSM Cetate Devatrans, unde am stat 11 ani. Practic acolo a fost casa mea, cu Deva am avut multe împliniri personale, realizări și clipe frumoase. Un an am evoluat la U Jolidon Cluj, am jucat în Champions League și am obținut medalia de bronz în Liga Națională. Acum joc la ASC Corona Brașov, unde sper să avem cât mai multe realizări, să fie un an cu rezultate bune atât în cupele europene cât și în campionat.
Ce te motivează cel mai mult în evoluțiile tale? Ai vreun ‘ritual’ înainte de meci, care consideri că te ajuta la concentrare? Și ce te descurajează?
Nu am superstiții sau vreun ritual. Cel mai mult mă motivează dorința de a câștiga, de a demonstra că echipa mea e mai bună…
Când a fost primul meci jucat la echipa națională? Ne poți descrie ce ai simțit atunci? Ce înseamnă echipa națională pentru tine?
Primul meci la echipa națională l-am avut când era domnul Tadici antrenor, nu mai știu exact în ce an. Am avut mari emoții, mai ales că erau prezente în echipă și jucătoare precum Luminița Huțupan sau Steluța Luca. Echipa națională este o mândrie pentru fiecare sportiv.
Te-ai gândit, ca idee, ce vei vrea să faci după ce activitatea ta sportivă se va încheia? Ești tentată să îmbrățișezi cariera de antrenor?
Cred că fiecare sportiv se gândește ce va face după ce își va încheia cariera. Fiind absolventă a Universității de Management Financiar Contabil, o opțiune de viitor poate fi legată de acest domeniu.
Ca și antrenor, nu știu dacă mă văd. Poate la o echipă de copii, pentru că îmi plac foarte mult. Însă nu exclud nici această posibilitate.
Să încercăm să cunoaștem și omul din spatele sportivului. Cum ai descrie omul Carmen Cartaș? Care ar fi principalele calități, dar și defecte? Care sunt pasiunile tale, lucrurile ce te relaxează, locurile preferate ?
Sunt o persoană simplă, emotivă și foarte sufletistă. Recunosc, câteodată sunt și încăpățânată!
În timpul liber îmi place să mă plimb cu cățelușa mea, să merg la film sau să ies cu prietenii.
Mulțumim, Carmen, pentru timpul acordat, și îți dorim mult succes mai departe în tot ce îți propui.
Foto: Madalina Donose, Ramona Hriscu, Doandesi Carmen, Jurnal Sportiv, arhiva personala Carmen Cartas
Astăzi vă prezentăm o nouă poveste sportivă, a unei persoane dragi mie – CARMEN FLORENTINA CARTAȘ. Carmen este o cunoscută jucătoare de handbal din România, care evoluează în prezent la ASC Corona Brașov 2010, pe postul de inter. Este născută pe 9 Mai 1985 la Constanţa şi mare parte a carierei şi-a dedicat-o echipei alături de care a debutat la senioare. Carmen este un exemplu de devotament, un om cu mult bun simţ, care pune mult suflet în tot ce face.
Carmen a început handbalul la Constanta, în clasa a VIII-a, sub îndrumarea doamnei Mariana Tudora, și după 2 ani petrecuți la CSS 1 Constanța, în 2001 s-a transferat la CSȘ Energetic Râmnicu Vâlcea. Începând cu anul 2003, la vârsta de 18 ani, a făcut pasul spre seniorat la echipa CSM Cetate Devatrans, unde a evoluat până în 2012. În sezonul 2012-2013, Carmen a fost împrumutată la Universitatea Jolidon Cluj, alături de care a evoluat în Liga Campionilor. În 2013 a revenit la CSM Cetate Deva, unde a mai evoluat 2 sezoane, până în 2015. La începutul sezonului 2015-2016 s-a transferat la ASC Corona Brașov, unde evoluează și în prezent.
De-a lungul anilor, Carmen Cartaș a jucat în echipele naţionale de junioare, tineret şi senioare.
Cele mai importante participări, la turneele finale ale echipei naţionale, sunt:
* 2003 – C.E. Junioare - Rusia, vicecampioane europene;
* 2004 – C.E. Tineret – Cehia, loc 10;
* 2011 – C.M. Senioare, Brazilia, loc 13;
Performanțe la nivel de club:
* Vicecampioana națională – junioare 3, cu CSȘ 1 Constanța;
* Medalie de bronz turneu final – junioare 2 cu CSȘ 1 Constanța;
* Medalie de bronz Liga Națională – 2013, cu Universitatea Jolidon Cluj
* Participare în grupele Champions League în sezonul 2012-2013, cu Universitatea Jolidon Cluj;
Carmen Cartaș a fost declarată cea mai bună marcatoare a Ligii Naționale și a câștigat Trofeul Simona Arghir Sandu în sezonul 2010-2011, cu 230 de goluri înscrise și în sezonul 2013-2014, cu 205 de goluri înscrise, în timp ce evolua la CSM Cetate Devatrans.
Bună, Carmen! Mulțumesc că ai acceptat să ne împărtășești povestea ta sportivă.
Bună! Mă bucur că pot să răspund la acest interviu. Și tu îmi ești foarte dragă și îți mulțumesc pentru toată susținerea.
Cum ai făcut primii pași în lumea handbalului (unde, cu cine)? Care au fost principalii tăi susținători când te-ai apucat de acest sport ?
Am început handbalul la Constanța în școala generală – clasa a VIII-a, în urma unei selecții făcute în clasa mea. Cel mai mult mi-a plăcut că eram foarte mulți și a fost un mod de socializare. Primii pași mi-au fost îndrumați de doamna Mariana Tudora.
Principalii mei susținători au fost familia mea și prietenii.
Ce te-a determinat să alegi handbalul și care a fost momentul în care ai știut că asta vrei să faci, la modul profesionist?
Handbalul a apărut în viața mea ca un mod de socializare și de recreere. Momentul în care am ales să fac handbalul la modul profesionist a fost la 16 ani, când am plecat la Râmnicu Vâlcea. Antrenoarea mea a ales să antreneze acolo și, împreună cu câteva colege am urmat-o. A fost un moment destul de dificil, deoarece am plecat de lângă familie și profesional am avut ceva probleme cu transferul.
Oamenii importanți care și-au lasat amprenta asupra carierei tale. Ai avut/ai jucători preferați, pe care i-ai considerat un exemplu de urmat?
Cred că fiecare om pe care l-am întâlnit în viața sportivă a avut o importanță, pentru că de la fiecare am învățat câte ceva. Sunt foarte mulți jucători pe care îi plac și pe care îi urmăresc de când eram copil, dar nu pot să spun că am un jucător preferat sau un model pe care să-l urmez.
Cum a fost trecerea de la junioare la senioare? Știm cu toții că sunt multe probleme în ceea ce privește acest lucru, și multe sportive talentate se pierd în acele momente.
Trecerea de la junioare la senioare nu a fost ușoară, mai ales că am plecat la echipa de senioare CSM Cetate Devatrans la 18 ani, când practic mai aveam un an de junioare unu. Îmi aduc aminte cât de mult am plâns, pentru că nu voiam să plec de la Vâlcea. Dar antrenorii au considerat că sunt pregatită să joc în Liga Națională și că trebuie să fac acest pas. M-au ajutat foarte mult fetele din echipă, antrenorul și conducerea. Pot spune că am fost o junioară norocoasă, pentru că m-au integrat treptat în echipă, m-au crescut și au avut răbdare să mă maturizez și să cresc în joc.
Care au fost cele mai frumoase momente ale carierei, de până acum? Dar cele mai grele momente? Au fost momente când ai vrut să renunți?
Sunt multe momente frumoase în viața unui sportiv: fiecare reușită, fiecare meci câștigat, fiecare medalie câștigată…. Îmi aduc aminte cu drag de medalia câștigată cu Universitatea Jolidon Cluj, sau de trofeele de golgheter câștigate. La Deva nu am avut medalii câștigate cu echipa, dar am avut cele mai bune realizări personale și sunt foarte multe momente de care îmi aduc aminte cu drag și care mi-au rămas în suflet..
Cel mai dureros moment a fost anul trecut când am retrogradat cu Deva. Este o dezamăgire ce nu se poate uita ușor…
Cum reușești să depășești momentele grele, după înfrângeri? Și ce-ți place să faci după victorii?
După înfrângeri se trece cel mai greu…te tot gândești ce nu ai făcut bine sau ce nu a mers…dar trebuie să te ridici repede pentru că imediat ai alt meci și trebuie să dai tot ce e mai bun.
După victorii ieșim la un suc să sărbătorim și a doua zi iar la muncă.
Cum ai reușit să găsești forța de a reveni după accidentări?
A fost greu după accidentări… Familia și prietenii m-au ajutat, nu m-au lăsat să cad în momentele grele și în momentele în care am simțit că nu mai pot și vreau să renunț…
Care au fost cele mai importante echipe la care ai evoluat? Și unde te-ai simțit cel mai bine?
Până în prezent am evoluat la 3 echipe în Liga Națională. Prima echipă a fost CSM Cetate Devatrans, unde am stat 11 ani. Practic acolo a fost casa mea, cu Deva am avut multe împliniri personale, realizări și clipe frumoase. Un an am evoluat la U Jolidon Cluj, am jucat în Champions League și am obținut medalia de bronz în Liga Națională. Acum joc la ASC Corona Brașov, unde sper să avem cât mai multe realizări, să fie un an cu rezultate bune atât în cupele europene cât și în campionat.
Ce te motivează cel mai mult în evoluțiile tale? Ai vreun ‘ritual’ înainte de meci, care consideri că te ajuta la concentrare? Și ce te descurajează?
Nu am superstiții sau vreun ritual. Cel mai mult mă motivează dorința de a câștiga, de a demonstra că echipa mea e mai bună…
Când a fost primul meci jucat la echipa națională? Ne poți descrie ce ai simțit atunci? Ce înseamnă echipa națională pentru tine?
Primul meci la echipa națională l-am avut când era domnul Tadici antrenor, nu mai știu exact în ce an. Am avut mari emoții, mai ales că erau prezente în echipă și jucătoare precum Luminița Huțupan sau Steluța Luca. Echipa națională este o mândrie pentru fiecare sportiv.
Te-ai gândit, ca idee, ce vei vrea să faci după ce activitatea ta sportivă se va încheia? Ești tentată să îmbrățișezi cariera de antrenor?
Cred că fiecare sportiv se gândește ce va face după ce își va încheia cariera. Fiind absolventă a Universității de Management Financiar Contabil, o opțiune de viitor poate fi legată de acest domeniu.
Ca și antrenor, nu știu dacă mă văd. Poate la o echipă de copii, pentru că îmi plac foarte mult. Însă nu exclud nici această posibilitate.
Să încercăm să cunoaștem și omul din spatele sportivului. Cum ai descrie omul Carmen Cartaș? Care ar fi principalele calități, dar și defecte? Care sunt pasiunile tale, lucrurile ce te relaxează, locurile preferate ?
Sunt o persoană simplă, emotivă și foarte sufletistă. Recunosc, câteodată sunt și încăpățânată!
În timpul liber îmi place să mă plimb cu cățelușa mea, să merg la film sau să ies cu prietenii.
Mulțumim, Carmen, pentru timpul acordat, și îți dorim mult succes mai departe în tot ce îți propui.
Foto: Madalina Donose, Ramona Hriscu, Doandesi Carmen, Jurnal Sportiv, arhiva personala Carmen Cartas
