Din seria poveștilor sportive – CĂTĂLINA CIOARIC
Handbal, National, Reportaje duminică, martie 6th, 2016
Avem plăcerea de a vă prezenta o nouă poveste sportivă, a Cătălinei Cioaric – o cunoscută și experimentată handbalistă a României. Cătălina evoluează pe postul de extremă dreapta și în prezent este legitimată la SCM Craiova. Este născută pe 11 februarie 1982, la Galați și cea mai mare parte a carierei și-a dedicat-o echipei din Galați, fie că s-a numit Oțelul sau Danubius. Perioada petrecută la Oțetul Galați a fost cea mai frumoasă perioadă a carierei sale, colegele de echipă devenindu-i a doua familie. Acea familie a rămas unită indiferent de distanță și timp, reîntregirea ei fiind mereu un moment de bucurie.
Debutul în lumea handbalului a fost făcut la CSS Galați în anul 1996, unde și-a petrecut întreaga perioadă a junioratului. Începând cu anul 2001, Cătălina a făcut pasul spre senioare la echipa locală HC Oțelul Galați, unde a evoluat până în anul 2013, în 2012 aceasta fiind redenumită HC Danubius Galați. Începând cu sezonul 2013-2014, s-a transferat la SCM Craiova, unde evoluează și în prezent, fiind căpitanul echipei.
Cătălina a fost o prezență constantă în echipele naționale ale României, de junioare tineret și senioare, alături de care a reușit să obțină rezultate deosebite.
Cele mai importante performanțe, la turneele finale ale echipei naţionale:
* Locul 1 la Campionatul European de Junioare 1999 – Germania;
* Locul 1 la Campionatul European de Tineret 2000 – Franța;
* Locul 5 la Campionatul Mondial de Tineret 2001 – Ungaria;
* Locul 3 la Campionatul Universitar 2008 – Italia;
* Locul 5 la Campionatul European Senioare 2008 – Macedonia;
Performanțe la nivel de club:
* Câștigătoare a Campionatului Național de Junioare, cu CSS Galați,1998;
* Sfert-finalistă Cupa Cupelor EHF, cu HC Oțelul Galați, 2000;
* Turul 3 preliminar Cupa EHF, cu HC Oțelul Galați, 2001;
* Sfert-finalistă Cupa Cupelor EHF, cu HC Oțelul Galați, 2009;
* Semi-finalistă a Cupei României, cu HC Oțelul Galați 2002;
* Locul 3 Liga Națională de handbal feminin, cu HC Oțelul Galați, 2008;
* Finalistă a Cupei României, cu HC Oțelul Galați, 2011;
* Locul 3 Cupa României, cu SCM Craiova 2015;
* Locul 5 Liga Națională de handbal feminin, cu SCM Craiova 2015;
1. Cum ai făcut primii paşi în lumea handbalului (unde, cu cine)? Care au fost principalii tăi susţinători?
Eram elevă în clasa a V-a la Școala Generală “Dan Barbilian” din Galaţi, când dirigintele meu, domnul Victor Popescu, profesor de educație fizică, m-a îndrumat să merg la handbal…recunosc că până în acel moment, nu mă gândeam să practic un sport şi ţin să-i mulţumesc pe această cale.
Primii paşi în handbal i-am făcut sub comanda domnului profesor Dan Patache, la CSS Galaţi, de la care am învăţat foarte multe. Dânsul a fost cel care m-a îndrumat către performanţă, m-a ajutat să devin sportiva de astăzi. Tot sub comandă dânsului, am obţinut titlul de campioană națională de junioare în 1998. La 17 ani am făcut pasul spre echipa de senioare, fosta Oţelul Galaţi (1999), jucam cu dublă legitimare, iar în anul următor cam semnat primul contract cu aceeaşi echipă.
Părinţii mei au fost întotdeauna alături de mine, m-au susţinut necondiţionat încă de la începutul carierei şi am să le mulţumesc toată viaţă pentru acest lucru.
2. Ce te-a determinat să alegi handbalul și care a fost momentul în care ai știut că asta vrei să faci, la modul profesionist?
La început, pentru mine a fost o curiozitate, să văd, să simt cum e să faci mai mult decât o oră de educație fizică…ulterior, am realizat că îmi place foarte mult, aşteptam cu nerăbdare ziua, ora,să merg din nou la antrenamente. Perioada junioratului e una dintre cele mai frumoase, atunci începi să te descoperi pe tine ca sportiv, ca om…cel puţin aşa a fost pentru mine. Atunci am realizat că vreau să fac performanţă, nu am vrut să mă opresc acolo, mi-am dorit mai mult.
3. Oamenii importanți ce și-au lăsat amprenta asupra carierei tale.
Oamenii importanţi pentru mine au fost şi sunt părinţii mei, de la care am primit tot sprijinul de care am avut nevoie, dar şi antrenorii cu care am lucrat în toţi aceşti ani, antrenorii care m-au format şi de la care am avut multe lucruri de învăţat.
4. Cum a fost trecerea de la junioare la senioare? Știm cu toții că sunt multe probleme în ceea ce privește acest lucru, și multe sportive talentate se pierd în acele momente
Trecerea la senioare s-a datorat evoluțiilor din teren şi faptului că am avut profesioniști alături, persoane care au crezut în potențialul meu şi care m-au susținut.
5. Care au fost cele mai frumoase momente ale carierei, de până acum? Dar cele mai grele momente? Au fost momente când ai vrut să renunţi?
În cariera de sportiv ai parte de tot felul de momente, important este ca momentele frumoase să fie mult superioare celorlalte. Cel mai frumos moment din carieră a fost câştigarea titlului de campioane naționale de junioare, a fost prima medalie obţinută, trăirile de atunci au fost magice.
Apoi au urmat două titluri de campioane europene de junioare (Germania 1999, Franţa 2000), bronz la Campionatul Universitar (Italia 2008). Orice obiectiv îndeplinit reprezintă un moment frumos, precum participarea într-o cupă europeană (cu HC Oţelul Galaţi, SCM Craiova, unde activez în prezent).
6. Cum reuşeşti să depăşeşti momentele grele, după înfrângeri? Şi ce-ţi place să faci după victorii?
În sport trebuie să ştii să şi pierzi, important este să treci repede peste acele momente, să înveţi din greşeli şi să te concentrezi pentru meciurile următoare. Nu fac nimic special după victorii, împărtășesc bucuria cu cei dragi.
7. Cum ai reuşit să găseşti forţa de a reveni după accidentări? Care crezi că e principala cauza a numărului mare de accidentări la sportivii români, încă de la vârste fragede?
Din fericire am fost ferită de accidentări grave, am fost norocoasă. Nu pot să spun exact care ar fi principala cauza a accidentărilor…depinde de organism, alimentaţie, suprasolicitare, odihnă etc.
8. Care au fost cele mai importante echipe la care ai evoluat? Şi unde te-ai simţit cel mai bine?
Până acum, am evoluat la două echipe: HC OŢELUL GALAŢI, unde am trăit momentele cele mai frumoase din carieră şi în prezent la SCM CRAIOVA, unde mă simt minunat!
9. Ce te motivează cel mai mult în evoluţiile tale? Ai vreun ‘ritual’, înainte de meci, care consideri că te ajută la concentrare? Şi ce te descurajează?
Nu am un ritual anume. Întotdeauna îmi doresc şi încerc să-mi fac treaba cât mai bine cu putinţă!
10. Când a fost primul meci jucat la echipa națională? Ne poţi descrie ce ai simţit atunci?
A trecut o lungă perioadă de atunci, dar mi-au rămas în minte emoţiile puternice pe care le-am trăit…este un sentiment de mândrie, greu de exprimat în cuvinte, atunci când reprezinţi echipa naţională!
11. Te-ai gândit, ca idee, ce vei vrea să faci după ce activitatea ta sportivă se va încheia? Eşti tentată de a îmbrăţişa carieră de antrenor?
Nu ştiu ce să-ţi răspund la întrebarea asta…voi vedea la momentul respectiv!
12.Să încercăm să cunoaştem şi omul din spatele sportivului. Cum ai descrie omul Catalina Cioaric? Care ar fi principalele calităţi, dar şi defecte?
Mă descriu ca fiind o fire responsabilă, puternică, sociabilă, cu simţul umorului, uneori imprevizibilă,încăpăţânată…
13. Care sunt pasiunile tale, lucrurile ce te relaxează, locurile preferate ?
Locul preferat este natura verde, mă relaxează. Îmi place să vizionez filme, să-mi petrec timpul liber cu prietenii şi familia.
Dacă vrei să ne mai împărtășești altceva ce ți se pare important în această poveste a vieții tale sportive….
DORINŢA ESTE SINGURUL SECRET ÎN CARIERĂ!!!
Foto 1: Ionut GreereFoto 2: Cristina Gabriela Foto 3: Carmen Doandesi Foto 4: Albert Dobrin Foto 5: Sorin Pana
Foto 6: Madalina Nanut
Felicitari Catalina! Spor(t) in continuare!