Dragoș Hanțaru, căpitanul echipei naționale de juniori: “Nu mă interesează că e un meci oficial sau amical, eu vreau să câștig fiecare joc”
Handbal, Locale, National, Reportaje marți, iulie 5th, 2016Handbalistul de 18 ani a avut un an foarte bun cu echipa sa de club, obținând medalia de aur la Campionatul Național destinat juniorilor 1. Dragoș Hanțaru a primit și 3 premii individuale la turneul final: cel mai bun inter stânga, cel mai bun jucător și golgheterul turneului final, cu 62 de goluri marcate. Dragoș joacă cu pasiune de fiecare dată fiind și căpitanul echipei naționale de handbal juniori a României.
Nume prenume: Hanțaru Dragoș;
Data nașterii: 24.04. 1998;
Echipa la care joacă în prezent: CSSM Bacău;
Postul: inter stânga;
Performanțe obținute: Calificarea la Turneul Final cu LPS Vaslui, juniori 4; Medalie de aur cu CSM Bacău 2010, juniori 3; Două medalii de argint cu CSM Bacău 2010 și CSSM Bacău, juniori 2; Medalie de aur cu CSSM Bacău, juniori 1.
Antrenori: Liviu Gheorghiu, Sebastian Hagiu, Gabriel Armanu.
Va prezentăm un amplu interviu cu căpitanul echipei naționale de handbal juniori, despre parcursul de până acum cu echipa de club, despre echipa națională și despre principalele obiective ale tânărului jucător.
Jurnalsportiv: – Dragoș, cum ai început să practici acest sport?
Dragoș Hanțaru: – Întâi am facut fotbal, din clasa a-III-a până în clasa a-V-a. Profesorul de la școală, domnul Enache, mi-a spus să vin la handbal pentru că sunt talentat. Am făcut un meci acolo și am dat două goluri. Eram foarte fericit. Am mers în paralel, handbal-fotbal și ușor-ușor am renunțat la fotbal și am continuat cu handbalul.
Jurnalsportiv: – Când ai simțit că vrei să faci doar handbal? Ce a fost în plus la acest sport față de fotbal?
Dragoș Hanțaru: – Principalul factor a fost antrenorul. Eram bun și la fotbal, dar am venit mai târziu pentru grupa mea și nu prea jucam. După jumatate de an de handbal am fost la un turneu la Onești și acolo am ieșit golgheter. A urmat turneul final la juniori 4 cu LPS Vaslui și apoi am venit în Bacău.
Jurnalsportiv: – Când ai venit în Bacău?
Dragos Hanțaru: – Am venit în clasa a-VII-a, în semestrul al doilea. La turneul final cu echipa LPS Vaslui a participat și CSS Bacău. A început iar sezonul, nu prea jucam mult la Vaslui pentru că eram în primul an de juniori 3, iar domnul Hagiu era antrenor la Bacău și am aflat că vrea să facă echipă. Domnul Alexei, managerul de atunci, m-a contactat, a vorbit cu mama și așa am ajuns în Bacău. Am fost primul jucător care a ajuns aici.
Jurnalsportiv: – În următorul sezon, ultimul al tău la juniori 3, ați câștigat toate jocurile cu CSM Bacău?
Dragoș Hanțaru: -Da, am câștigat toate meciurile oficiale. A fost anul în care ne-am cunoscut și ne-am legat ca joc. Pot spune că până la turneul final am devenit o familie. Am reușit să ajungem la un nivel în care să fim toți conștienți de obiective. Dacă ne certam, era ceva de moment și continuam să fim prieteni și o echipă.
Jurnalsportiv: – Turneul final de juniori 3 a avut loc la Sala Sporturilor din Bacău. A vorbit antrenorul cu voi și v-a spus că se poate obține o medalie sau simțeați voi asta?
Dragoș Hanțaru: – Fiind în primul an împreuna, aveam obiectiv să luăm o medalie. Dupa turneul semifinal ne-am dat seama că trebuie să luăm aurul, nu aveam cum să pierdem.
Jurnalsportiv: – Îți mai amintești de meciul din finala de la juniori 3?
Dragoș Hanțaru: – Eu am fost puțin dezamăgit de evoluția mea. Simțeam că puteam mai mult. De fapt, tot timpul îmi propun să fac mai mult.
Jurnalsportiv: – Te gândeai și la obținerea unui premiu individual?
Dragoș Hanțaru: – Atunci nu aveam niciun gand. Pur și simplu voiam să câștig aurul. Pe plan personal, îmi doream doar să joc bine, să-mi ajut echipa.
Jurnalsportiv: -Știința Bacău era vicecampioana națională de handbal masculin la acea vreme. Îti plăcea să mergi la meciuri?
Dragos Hanțaru: – Chiar eram băiatul cu mopul. Îmi plăcea să stau cu ei și să-i văd jucând. Nu-mi păsa ce spuneau oamenii, că dădeam cu mopul. Voiam doar să fiu cu jucătorii, să stau lângă ei. Acum sunt amintiri plăcute.
Jurnalsportiv: – Următorul sezon a fost primul la juniori 2. Cum a fost în acel an ținând cont că ați întâlnit și echipe care aveau în componență jucători mai mari cu un an?
Dragoș Hanțaru: – Se simțea un pic pe plan fizic, dar nu au fost probleme până la turneul semifinal. Diferența s-a simtit puțin la turneul semifinal, când au venit meciurile mai grele.
Jurnalsportiv: – Ați obținut două medalii de argint la juniori 2. Ținând cont că erați obișnuiți cu aurul, cum ai trăit acele momente?
Dragos Hantaru: – În primul an de juniori 2 mi s-a părut o performanță. Noi nu aveam cum să luăm aurul, era aproape imposibil. Echipa din Baia Mare era în an terminal și se simțea diferența din punct de vedere fizic. A fost o performanță foarte mare că am obținut medalia de argint.
Jurnalsportiv: – În al doilea an ați jucat finala tot cu Baia Mare, dar cu generația pe care ați învins-o la juniori 3. Cum ați tratat jocul din finală?
Dragoș Hanțaru: – Eram conștienți că noi trebuie să câștigăm. Eu m-am accidentat în prima repriza și am plecat la spital. Am primit un telefon cu rezultatul. Îmi pare rău că nu am putut să-mi ajut echipa, dar nu a fost vina mea.
Jurnalsportiv: – În primul sezon de juniori 1, recent încheiat, care a fost obiectivul vostru?
Dragoș Hanțaru: – Obiectivul nostru a fost mereu să câștigăm medalia de aur. Domnul Armanu ne-a spus că s-ar fi bucurat și cu o clasare pe podium, dar din fericire noi am reușit să luăm aurul.
Jurnalsportiv: – Joci de doi ani și la divizie. Ajută aceste jocuri?
Dragoș Hanțaru:- Da, ajută foarte mult. Consider că nu aș fi evoluat așa de mult dacă nu erau aceste jocuri. Am avut câteva jocuri cu peste 15 goluri marcate. Am dat 18 goluri echipei din Ploiești care acum evolueaza in Liga Națională și pentru mine a fost o performanță.
Jurnalsportiv: – Când ai adversari care nu sunt la același nivel apare și o lipsă de concentrare pe parcursul jocului?
Dragoș Hanțaru: – Da. Altfel joci când întâlnești un adversar competitiv. După ce ai 10 goluri avans apare și relaxarea, chiar de nu vrei acest lucru.
Jurnalsportiv: – La ce aspect crezi ca ai evoluat cel mai mult în joc?
Dragoș Hanțaru: – Faptul că reușesc să arunc la poartă și cu mâna stângă. La turneul semifinal, cu Dinamo, am jucat numai cu mâna stângă și am dat 7 goluri.
Jurnalsportiv: – Îți mai amintești când a fost prima convocare la lotul național?
Dragoș Hanțaru: – Imediat după ce am luat aurul la juniori 3, în august. Atunci am devenit și căpitan de echipă.
Jurnalsportiv: – Ce calități consideri că trebuie să aibă un căpitan de echipă?
Dragoș Hanțaru: – În primul rând, consider că un căpitan trebuie să fie un lider pe teren. Să știe să-și motiveze echipa prin felul cum joaca el. Dacă liderul joacă foarte bine, atunci automat și echipa o sa fie după el. Apoi, un căpitan trebuie să știe să vorbească.
Jurnalsportiv: – Ai emoții la intonarea imnului?
Dragoș Hanțaru: – La primul turneu, în Ungaria, chiar am fost foarte emoționat. Apoi emoțiile au trecut de la turneul următor.
Jurnalsportiv: - La națională ce obiectiv aveți în acest an?
Dragoș Hanțaru: – Avem ca obiectiv să câștigăm Campionatul European din Georgia, divizia a doua. Jucăm la acest nivel datorită rezultatelor obținute de generațiile trecute. Trebuie să câștigăm finala pentru a ne califica la Campionatul Mondial.
Jurnalsportiv: – Din toate echipele pe care le-ai întâlnit cu naționala României, care ti-a plăcut cel mai mult ca stil de joc?
Dragoș Hanțaru: – Islanda și Germania. Nu sunt jucători mai mari ca noi, dar au viteză și tehnică foarte bună.
Jurnalsportiv: – Ce dorești să realizezi în handbal pe viitor?
Dragoș Hanțaru: – Să câștig Champions League (răspuns imediat). Urmăresc aproape toate meciurile din Champions League. Aș vrea să joc și la seniori la naționala României. Mi-aș dori să ajung cu Romania și la o Olimpiadă.
Jurnalsportiv: – Îți propui să joci în străinătate peste câțiva ani?
Dragoș Hanțaru: – Acesta este principalul meu obiectiv, să joc afară. Dacă totuși e să rămân în țară, vreau să joc la Știința Bacău, nu mă tentează să joc la altă echipă. Chiar m-am atașat de Bacău, deși la început nu-mi plăcea orașul. Sunt niște mulțumiri pentru că aici m-am format ca jucător.
Jurnalsportiv: – Nu crezi că nivelul nostru este prea scăzut pentru ca visurile tale să ajungă realitate?
Dragoș Hanțaru: – Probabil cu echipa națională, la nivelul la care este acum, e cam îndrăzneț obiectivul. Dar să câștig Champions League nu cred ca e imposibil. Îmi știu valoarea. Știu cât trebuie să muncesc și ține doar de mine să ajung acolo.
Jurnalsportiv: – Din punctul tău de vedere care sunt lucrurile elementare ce trebuie stăpânite în handbalul masculin?
Dragoș Hanțaru: – Viteza, forța și tehnica.
Jurnalsportiv: – Ai avut vreo accidentare care te-a ținut mai mult în afara terenului?
Dragoș Hanțaru: – Da, la juniori 2, timp de 8 luni de zile. Nu puteam să mă antrenez deloc. Am fost diagnosticat cu hernie de disc.
Jurnalsportiv: – Când ai avut aceasta perioadă fără handbal te-ai gândit să te lași de acest sport?
Dragoș Hanțaru: – Din inițiativa mea niciodată, dar mă gândeam că e posibil să nu mai fac handbal datorită accidentării. Consider că am făcut o recuperare bună.
Jurnalsportiv: – Ai vreun jucator pe care îl urmărești?
Dragoș Hanțaru: – Mai urmăresc câțiva jucători de valoare, Karabatic, Hansen, dar încerc să fiu propriul meu model. Obiectivul meu este să învăț noi procedee de depășire, de aruncare și de apărare. Sunt conștient că în apărare nu stau așa de bine cum ar trebui.
Jurnalsportiv: – Ai primit mai multe premii individuale la Turneul Final. La titlul de golgheter contribuie și echipa?
Dragoș Hanțaru:- Da, se datorează și echipei. Eu simt poarta foarte bine și când trebuie să arunc. Chiar daca un portar este mai bun la un procedeu anume, eu dacă simt că acolo trebuie să arunc asta fac.
Jurnalsportiv: – E vreun portar care să îți dea bătăi de cap când arunci?
Dragoș Hanțaru: – Nu am întâlnit înca un portar care să-mi scoată foarte multe mingi. Germania avea un portar bun, cred ca avea 2 metri. Acel portar sigur o să joace în Champions League.
Jurnalsportiv: – Îți asumi responsabilitatea să arunci de la 7 metri?
Dragoș Hanțaru: – Normal! La turneul final eu am aruncat de la 7 metri, 10 reușite în semifinala și 3 în finală, nu am ratat niciuna.
Jurnalsportiv: – Care este punctul tău forte în joc?
Dragoș Hanțaru: – Cred că șutul la poartă. Consider că am un șut foarte bun, greu de apărat.
Jurnalsportiv: – Cum te motivezi înainte de meciuri? Îți impui un anumit obiectiv să realizezi în acel meci?
Dragoș Hanțaru: – La început da. Acum pur și simplu știu că trebuie să demonstrez că sunt cel mai bun.
Jurnalsportiv: - Când nu-ți iese jocul, ești supărat?
Dragoș Hanțaru: – Când eram mai mic mă supăram. Odată cu creșterea în vârstă mi-am dat seama că trebuie să depășesc momentul, să pot să-mi fac treaba pe teren. Sunt o persoană pe care eșecul o motivează. Nu mă sperii și nu mă dau la o parte când nu-mi iese ceva. Nu trebuie să stai supărat după doua-trei faze, orice jucător are și momente mai puțin plăcute. Singur am învățat să le depășesc.
Jurnalsportiv: - Au fost momente când ai cerut un sfat de la antrenori atunci când nu-ți reușea jocul?
Dragoș Hanțaru: – Noi sfaturi primim tot timpul de la antrenori. Nici macăr nu le cerem (râde).
Jurnalsportiv: – Cum ești tu în viața de zi cu zi?
Dragoș Hanțaru: – Sunt o persoană mai singuratică. Nu-mi place să merg în cluburi, prefer liniștea.
Jurnalsportiv: – Ce hobby-uri ai?
Dragoș Hanțaru: – Am un joc pe calculator care îmi place. Mai joc și fotbal cu băieții când am timp liber.
Jurnalsportiv: – Ai superstiții?
Dragoș Hanțaru: – Nu! În schimb, înainte de finala din acest an mi-am făcut o cruce.
Jurnalsportiv: – Te doare când cineva te acuză pe nedrept?
Dragoș Hanțaru: Da!
Jurnalsportiv: – Dacă un jurnalist scrie despre tine că nu ai jucat la maxim din valoarea ta te-ar deranja?
Dragoș Hanțaru: -Asta nu! E posibil ca dumnealui să vadă altfel. Posibil să am o zi proastă, să nu joc cum trebuie. M-ar deranja dacă cineva ar spune că nu pun suflet, pentru că mă implic total la fiecare meci. Nu mă interesează ca e un meci oficial sau amical, eu vreau să câștig fiecare joc.
Jurnalsportiv: – Dacă dorești acum la final, poți să mulțumești prin intermediul acestui interviu persoanelor care au fost alături de tine…
Dragoș Hanțaru: – În primul rând le mulțumesc părinților mei, au fost alături de mine de la început. Vorbesc cu ei după fiecare meci. Prima persoană pe care o sun este mama. Ea află prima rezultatul. Apoi, vreau să-i mulțumesc unchiului meu, țin minte că mi-a cumpărat prima pereche de adidași, eram cel mai fericit atunci. Îi mulțumesc și domnului Hagiu, a fost lângă mine în toate momentele dificile. Nu în ultimul rând, vreau să-i mulțumesc domnului Armanu pentru tot ce m-a învățat. Cred că este omul care a avut cel mai mult impact asupra mea. Nu cred că ajungeam la acest nivel dacă nu era dumnealui. Apoi vreau să-i mulțumesc unei persoane care a fost alături de mine la turneul final, prietena mea. M-a motivat foarte mult la acest turneu. A fost alături de mine și în semifinală lucrul acesta m-a ajutat, am dat 20 de goluri.
Jurnalsportiv: Mulțumesc pentru amabilitate și mult succes!
Dragoș Hanțaru: Vă mulțumesc și eu!
