Elena Dache (CSM București II): “Vreau să ajung o handbalistă foarte bună. Muncesc destul de mult și ar fi păcat să nu-mi îndeplinesc visul”
Handbal, Reportaje marți, ianuarie 5th, 2016
Nume, prenume: Dache Elena.
Data nașterii: 24.03.1997.
Sportul practicat: handbal.
Postul pe care evoluează: inter dreapta.
Echipe la care a evoluat: Școala Gimnazială Șendreni, CSS Galați, Danubius Galați, CSM București II.
Antrenori: Manuel Ivan, Iulia Ilie, Maria Lupu, Miron Stanciu, Kasper Jensen, Daniela Strat, Flori Iliescu, Florin Ciupitu.
Performanțe: Medalie de bronz la junioare 3 cu formația CSS Galați.
Jurnalsportiv: – Elena, când ai avut primul contact cu handbalul?
Elena Dache: – Cred că în clasa a IV-a, la ora de sport ne punea doamna profesoară să jucăm handbal. Când vedeam mingea eram extrem de fericită. Chiar eram bună, mă văzuse doamna profesoară că îmi plăcea și la selecție m-a ales și pe mine.
Jurnalsportiv: – Ai jucat aproape tot junioratul la CSS Galați. Spune-ne un moment frumos pe care l-ai avut cu această echipă.
Elena Dache:- Am ieșit pe locul 3 pe țară la junioare 3, asta a fost și singura mea medalie obținută la CSS Galați.
Jurnalsportiv: – Știu că muncești foarte mult la antrenamente. De unde vine această mobilizare?
Elena Dache: – Muncesc la antrenamente cât pot eu de bine încurajată și de antrenori. Este felul meu de a juca handbal, mi-a intrat în sânge acest sport.
Jurnalsportiv: – Ai fost antrenată de mai mulți profesori. Crezi că un jucător are nevoie de o perioadă de acomodare, să te obișnuiești cu stilul fiecărui antrenor în parte?
Elena Dache: – Nu este ușor deloc să te obișnuiești. Fiecare antrenor are propriul stil, propria tactică de joc, dar îmi doresc foarte mult să joc handbal și pentru mine nu sunt probleme, m-am acomodat cu fiecare antrenor.
Jurnalsportiv: – Ai venit la CSM București în ultimul tău an de juniorat. Sunteți singura echipă formată în totalitate din junioare. Nu este greu pentru o echipă de junioare să joace la divizie?
Elena Dache: – Nivelul este foarte diferit de ce era la Galați. E o diferență mare pentru mine și încerc să mă adaptez cât mai repede. Jucăm și la junioare și la divizie cu aceeași echipă, sunt jocuri solicitante, dar în același timp aceste meciuri ne prind bine. Ne bucurăm că avem parte de meciuri tari, așa ne vedem nivelul și încet-încet ne ridicăm și noi.
Jurnalsportiv: – CSM București a obținut medalia de aur la junioare anul trecut. Crezi că aveți echipă să repetați performanța?
Elena Dache:- Cred că da, atât timp cât muncim toate și suntem serioase nu ma îndoiesc de acest lucru.
Jurnalsportiv: – Nu e o tranziție ușoară să treci de la o echipă la alta și de la un oraș la altul. Te-ai acomodat rapid la CSM București?
Elena Dache: – Nu pot să spun că a fost asa greu, m-am acomodat. A fost ceva nou pentru mine în primele săptămâni, dar după m-am acomodat și totul e bine.
Jurnalsportiv: – Presupun că atunci când ai făcut pasul la CSM București nu te-ai gândit doar la ultimul an de juniorat, ci la viitor. Ce îți propui să realizezi în acest sport?
Elena Dache: – Vreau să ajung o handbalistă foarte bună. Muncesc destul de mult și ar fi păcat să nu-mi îndeplinesc visul.
Jurnalsportiv: – Ai fost convocată și la lotul național de handbal feminin tineret, aceeași generație care a obținut titlul mondial la handbal junioare. Consideri că este un pas înainte pentru tine?
Elena Dache: – Da, dar deocamdată nu prea am avut ocazia să joc cu ele în amicale și meciuri oficiale. Oricum îmi dau seama de nivelul fetelor de vârsta mea. Îmi doresc foarte mult să joc alături de ele, dar asta rămâne de văzut.
Jurnalsportiv: – După ce termini junioratul, crezi că vei putea face pasul la o echipă din Liga Națională?
Elena Dache: – Nu mă văd acum în Liga Națională, poate peste câțiva ani. Acum nu prea mă văd. Decât să stau pe bancă la o echipă de Ligă, mai bine joc constant la o echipă de Divizie. Scopul meu este să joc handbal.
Jurnalsportiv: – Cum te-ai caracteriza în joc?
Elena Dache: – Depinde de situație, de moment și de adversar. Îmi plac foarte mult depășirile, fentele și să am un arsenal de aruncări cât mai bogat.
Jurnalsportiv: – Te văd mobilizată în jocuri, dar nu intervine la un moment dat și oboseala? Nu-ți afectează randamentul?
Elena Dache: – Ba da, dar nu iau în considerare. Mă gândesc că sunt în teren, fac ce-mi place și scopul meu este să joc până la finalul meciului. Chiar de am fost accidentată nu am solicitat niciodată să ies de pe teren.
Jurnalsportiv: – Cum ai descrie acest sport unei persoane care nu are contact cu fenomenul?
Elena Dache:- Păi nu stiu cum să-l descriu. E greu pentru o persoană să înteleagă acest sport dacă nu l-a practicat vreodată. Pentru a simți handbalul trebuie să joci handbal.
Jurnalsportiv: – La CSM București te-ai pregătit pentru prima oară cu un antrenor străin. Cum a fost această experiență pentru tine?
Elena Dache: – A fost o experiență frumoasă alături de domnul Kasper Jensen, avea cu totul altă gândire și altă tactică de joc. Nu făcea antrenamente până nu mai puteam. Nu aveam antrenamente ușoare, dar nici grele, erau potrivite pentru noi. Ne încuraja foarte mult, chiar și când nu jucam foarte bine. Asta m-a ajutat, îmi dădea încredere în mine.
Jurnalsportiv: – Ce post îti place să joci?
Elena Dache: – Joc pe mai multe posturi, dar cel mai mult evoluez pe inter dreapta. Domnul Kasper m-a pus pivot la un meci (râde), a fost ciudat. Aveam impresia că eram libera și ceream pas, dar nu eram libera. În fine, nu prea mi-a plăcut sa joc pivot.
Jurnalsportiv: – Handbalul este un sport de contact. Nu îti este frică de intrări, de lovituri?
Elena Dache: – Din câte ați văzut și dumneavoastra, nu îmi este frică de contact. Sunt obișnuită cu asta.
Jurnalsportiv: – Apropo de acest aspect, am auzit o întâmplare despre tine. O jucătoare de la echipa adversă, tot încerca să te lovească și arbitrul a avertizat-o că dacă mai încearcă o dată va primi cartonașul roșu. La faza imediat următoare ai fost lovita cu mingea în față. Chiar dacă a fost dureros te-ai ridicat și ai continuat meciul, așa a fost?
Elena Dache: – Da, s-a întamplat la turneul semifinal care s-a ținut la Galați. Am fost lovită cu mingea în burtă, în stomac și apoi în cap (râde). Cu toate acestea am continuat să joc, am vrut să arăt că pot și că nu mă poate intimida adversarul cu asemenea lucruri.
Jurnalsportiv: – Cum este Elena în viața de zi de zi?
Elena Dache: – Sunt foarte copilăroasă de fel (râde), dar mă consider matură cand e vorba de ceva serios. Râd mereu, sunt fericită și niciodată tristă. Încerc mereu să zâmbesc.
Jurnalsportiv: – Anul acesta termini liceul, dorești să faci și o facultate?
Elena Dache: – Depinde și la ce echipa voi merge să joc. Am de gând să fac și o facultate, Educație Fizică și Sport sau Kinetoterapie.
Jurnalsportiv: – Cu siguranță sunt și persoane care te-au susținut în alegerea ta cu privire la a practica acest sport. Dacă dorești, poți să multumești pe aceasta cale persoanelor care au fost alături de tine.
Elena Dache: – În primul rând vreau să mulțumesc familiei mele care m-a susținut indiferent din situație. Mulțumesc profesorului care m-a descoperit, Manuel Ivan, doamnei profesoare Maria Lupu de la CSS Galați, care a muncit cu mine atâția ani, și foștilor mei antrenori Kasper Jensen și Daniela Strat.
Jurnalsportiv: – Mulțumesc Elena pentru interviu și mult succes pe viitor!
Elena Dache: – Și eu vă mulțumesc!
