Familia handbalului gălățean reunită în cadrul unei atmosfere de vis
Posted by Carmen Lucia Doandesi
Handbal, National, Reportaje
joi, august 11th, 2016
La sfârșitul săptămânii trecute, sala ”Dunărea” din Galați a găzduit un eveniment de excepție, dedicat handbalului și oamenilor speciali care au făcut parte din marea familie a handbalului gălățean.
Meciul de gală, intitulat ”Legendele Galațiului – trecut și viitor”, la care au participat foste handbaliste, componente ale echipei Oțelul Galați în perioada 1996 – 2001, dar și copiii acestora, a reușit să readucă la sală în jur de 500 de iubitori ai handbalului. Aceștia au putut fi părtași la momente de regal handbalistic, dar și momente de relaxare, cu multa voie bună și mici surprize din partea organizatorilor, aceștia oferind câteva mingi copiilor din sală.
Alături de bucuria revederii după atâția ani, organizatorii și toți cei implicați și-au dorit ca acest eveniment să reprezinte și un mesaj, un îndemn, către copii, să vină spre sport, pentru că prin sport își dezvoltă un corp sănătos, o minte ageră și un suflet frumos, dar și către oameni, companii, să sprijine sportul și să ajute la dezvoltarea lui.
Nu au lipsit nici surprizele pentru toți cei implicați, începând cu participarea vicepreședintelui Federației Române de Handbal, Steluța Luca. În momentul prezentării echipelor, conducerii tehnice și administrative, fiecare a fost premiat cu o diplomă de excelență, un mic trofeu suvenir, un buchet de flori și multe dulciuri pentru copii. De asemenea, la pauză tuturor li s-a pregătit o surpriză muzicală, cu toții dansând pe ritmuri de ”Meneaito”.
Cel mai frumos mod de a prezenta un astfel de eveniment special este chiar prin ochii și sufletul celor ce l-au creat și au participat la desfășurarea lui.
Drept pentru care am rugat-o pe doamna Viorica Mincan Diaconu să ne prezinte acest eveniment special:
” Împreună cu cei care m-au ajutat la organizare am pregătit vestiarele, sala și surprizele începând cu ora 13.00. Colegele au început să apară pe la ora 14.00, deși fuseseră convocate pentru 14.30. Nu mai aveau răbdare…și nici noi. Multe îmbrățișări, lacrimi de bucurie, remarci de uimire, între “nu te-ai schimbat”, “ce mari sunt copiii”…emoție muuultă! Pe la ora 15.00 am descoperit împreună vestiarele, pregătite ca pentru finala de Champions League, iar pe la 15.30 am ieșit la încălzire. S-a zburlit pielea pe noi, și acum încă mi se ridică părul în cap….frisoane…un nod în stomac… 500 de oameni veniseră să ne revadă…a fost ceva greu de descris în cuvinte. Chiar m-am simțit ca la început, cu vibrația aceea în corp, adrenalina care urcă, spiritul de echipă, dorința de victorie….sentimente pe care sportivii în mod cert le înteleg. Începând cu ora 16.00 fiecare jucătoare, conducerea tehnică și administrativa a fost prezentată și premiată cu o diplomă de excelență, un mic trofeu suvenir, un buchet de flori și multe dulciuri pentru copiii noștri.
Începând cu ora 16.30 – mare meci mare! S-a început atât de serios încât am fost obligați să le reamintim fetelor că nu mai avem 20 de ani. Am remarcat repede că toate, fără excepție, nu și-au pierdut dexteritatea. Zeul handbalului ne purta pe toate pe brațe. Mă rog, când a obosit și El…am început să obosim și noi (un zambet larg). În orice caz, sunt colege care azi la vârste între 40 și 50 de ani ar putea juca în prima ligă și nu este o exagerare. Evident, nu cu forța și anduranța fizică pentru 60 de minute, dar în mod cert ar putea face diferența în unele momente. Am fost impresionată, încă ne curge handbalul prin vene…s-au dat goluri superbe, cu capul chiar. Copiii noștri au intrat și ei în teren, intercalat, ca un transfer între generații, un transfer de pasiune, valori comune, dorință.”
Alexandrina Soare: ”Un eveniment organizat impecabil de Viorica și Tatian Diaconu, cărora le mulțumesc încă o dată ! A fost emoționant de la început până la sfârșit. Inițial, reîntâlnirea la Sala Sporturilor, când am avut bucuria de a revedea tot ce a însemnat OTELUL Galați în acea perioadă – fetele, conducerea, sponsori, suporteri. Apoi meciul în care au jucat împreună două generații – fetele și copiii lor – foarte emoționant, fiecare dintre participanți primind cadouri oferite de familia Diaconu. La petrecere superb, totul organizat fără greșeală, atmosfera destinsă, relaxată, întreținută de toți participanții, dar și de o muzică extraordinară. Rând pe rând au depănat amintiri conducătorii clubului, antrenorii și fetele, iar surpriza din partea Vioricăi ne-a adus tuturor lacrimi în ochi: imagini cu noi din timpul meciurilor de atunci și cu sala plină de suporteri care ne susțineau! Din nou am primit cadouri și bineînțeles tortul. Sper să putem să ne ținem de promisiune și să ne revedem cât mai des.”
Cristina Bobeică Bălănică: ”Mă bucur nespus de mult pentru că am luat parte la un asemenea eveniment. Țin să mulțumesc din suflet Vioricăi Mincan Diaconu pentru organizarea acestui eveniment și tuturor celor care au fost alături de ea. Am trăit la intensitate maximă momentele reîntâlnirii cu fostele colege, am avut mari emoții, handbalul unindu-ne ca în vremurile bune. Felicit toate colegele pentru această reîntâlnire și sper să mai am ocazia să particip la un asemenea eveniment deosebit !!!”
Gabriela Artene: ” A fost ceva deosebit și foarte special ce au făcut soții Diaconu. Nu cred că mai organizează cineva vreodată așa ceva. Mi-aș fi dorit ca acest moment să nu se termine așa de repede (tot ce e frumos durează puțin, din păcate). Mi-a fost tare dor de ele, de toți oamenii din acele vremuri frumoase, OAMENI DRAGI care ne-au purtat pe culmile gloriei. HANDBALUL este foarte frumos când pui suflet și mie personal niciodată nu mi-a fost greu să joc, indiferent de adversar. Sâmbătă am reîntâlnit oamenii cu care am împărțit foarte multe momente din viața mea și poate de aceea mi s-a părut că a durat puțin. Momente speciale, aș spune eu, lângă OAMENI SPECIALI. Sper ca tuturor celor prezenți la sală le-a plăcut ce au regăsit. Tuturor celor care au participat le mulțumesc că au fost alături de noi.”
Manuela Istrate: ”A fost o reîntâlnire emoționantă după atâția ani. Sunt onorată că am făcut parte din “Familia Oțelul”. Mulțumesc tuturor, în special colegei mele Viorica Mincan, că a făcut posibilă această reîntâlnire frumoasă și emoționantă.”
Daniela Braniște: ”A fost un eveniment realizat cu multă pasiune și respect, din partea familiei Diaconu, pentru tot ce a însemnat Oțelul Sidex Galați 1996-2001. Reîntâlnirea a fost plină de emoție și bucurie și pe aceasta cale mulțumim pentru momentele frumoase și surprizele oferite.”
Crăciun Liliana: ” Am așteptat cu mare nerăbdare acest eveniment. A fost ceva minunat,ne-am întâlnit după 2o de ani cu unele fete. A fost un eveniment cu multe surprize frumoase. Cu unele fete am ținut legătura telefonic dar pe unele nu le-am mai văzut din 2001. Nu pot descrie în cuvinte cât de frumos a fost !”
Buna dispoziție din timpul meciului a continuat cu multe poze, autografe, amintiri și o petrecere frumoasă în prag de seară . Întreg evenimentul a fost organizat în detaliu, cu multă dăruire din partea soților Diaconu, dar și a altor oameni pasionați, iar rezultatul a fost unul la superlativ, toți participanții concluzionând la unison – ”a fost ceva de vis!”
”A fost unul din acele momente din viață pentru care se merită să trăiești. Pentru că într-un timp scurt (prea scurt) încerci toată paleta de sentimente. Și ne dăm seama a doua zi că viața este frumoasă și că ea este compusă din întâlniri, oameni și momente sau experiențe, iar ale noastre la Galați, individuale dar mai ales ca echipă au fost de excepție. Și asta o remarcăm acum, o dată cu trecerea anilor. Pentru că echipa și-a păstrat sufletul, pentru că ea a fost clădită pe valori comune, pe o pasiune comună.” – Viorica Mincan Diaconu
Foto: Viorica Mincan Diaconu, Cristina Bobeică Bălănică
La sfârșitul săptămânii trecute, sala ”Dunărea” din Galați a găzduit un eveniment de excepție, dedicat handbalului și oamenilor speciali care au făcut parte din marea familie a handbalului gălățean.
Meciul de gală, intitulat ”Legendele Galațiului – trecut și viitor”, la care au participat foste handbaliste, componente ale echipei Oțelul Galați în perioada 1996 – 2001, dar și copiii acestora, a reușit să readucă la sală în jur de 500 de iubitori ai handbalului. Aceștia au putut fi părtași la momente de regal handbalistic, dar și momente de relaxare, cu multa voie bună și mici surprize din partea organizatorilor, aceștia oferind câteva mingi copiilor din sală.
Alături de bucuria revederii după atâția ani, organizatorii și toți cei implicați și-au dorit ca acest eveniment să reprezinte și un mesaj, un îndemn, către copii, să vină spre sport, pentru că prin sport își dezvoltă un corp sănătos, o minte ageră și un suflet frumos, dar și către oameni, companii, să sprijine sportul și să ajute la dezvoltarea lui.
Nu au lipsit nici surprizele pentru toți cei implicați, începând cu participarea vicepreședintelui Federației Române de Handbal, Steluța Luca. În momentul prezentării echipelor, conducerii tehnice și administrative, fiecare a fost premiat cu o diplomă de excelență, un mic trofeu suvenir, un buchet de flori și multe dulciuri pentru copii. De asemenea, la pauză tuturor li s-a pregătit o surpriză muzicală, cu toții dansând pe ritmuri de ”Meneaito”.
Cel mai frumos mod de a prezenta un astfel de eveniment special este chiar prin ochii și sufletul celor ce l-au creat și au participat la desfășurarea lui.
Drept pentru care am rugat-o pe doamna Viorica Mincan Diaconu să ne prezinte acest eveniment special:
” Împreună cu cei care m-au ajutat la organizare am pregătit vestiarele, sala și surprizele începând cu ora 13.00. Colegele au început să apară pe la ora 14.00, deși fuseseră convocate pentru 14.30. Nu mai aveau răbdare…și nici noi. Multe îmbrățișări, lacrimi de bucurie, remarci de uimire, între “nu te-ai schimbat”, “ce mari sunt copiii”…emoție muuultă! Pe la ora 15.00 am descoperit împreună vestiarele, pregătite ca pentru finala de Champions League, iar pe la 15.30 am ieșit la încălzire. S-a zburlit pielea pe noi, și acum încă mi se ridică părul în cap….frisoane…un nod în stomac… 500 de oameni veniseră să ne revadă…a fost ceva greu de descris în cuvinte. Chiar m-am simțit ca la început, cu vibrația aceea în corp, adrenalina care urcă, spiritul de echipă, dorința de victorie….sentimente pe care sportivii în mod cert le înteleg. Începând cu ora 16.00 fiecare jucătoare, conducerea tehnică și administrativa a fost prezentată și premiată cu o diplomă de excelență, un mic trofeu suvenir, un buchet de flori și multe dulciuri pentru copiii noștri.
Începând cu ora 16.30 – mare meci mare! S-a început atât de serios încât am fost obligați să le reamintim fetelor că nu mai avem 20 de ani. Am remarcat repede că toate, fără excepție, nu și-au pierdut dexteritatea. Zeul handbalului ne purta pe toate pe brațe. Mă rog, când a obosit și El…am început să obosim și noi (un zambet larg). În orice caz, sunt colege care azi la vârste între 40 și 50 de ani ar putea juca în prima ligă și nu este o exagerare. Evident, nu cu forța și anduranța fizică pentru 60 de minute, dar în mod cert ar putea face diferența în unele momente. Am fost impresionată, încă ne curge handbalul prin vene…s-au dat goluri superbe, cu capul chiar. Copiii noștri au intrat și ei în teren, intercalat, ca un transfer între generații, un transfer de pasiune, valori comune, dorință.”
Alexandrina Soare: ”Un eveniment organizat impecabil de Viorica și Tatian Diaconu, cărora le mulțumesc încă o dată ! A fost emoționant de la început până la sfârșit. Inițial, reîntâlnirea la Sala Sporturilor, când am avut bucuria de a revedea tot ce a însemnat OTELUL Galați în acea perioadă – fetele, conducerea, sponsori, suporteri. Apoi meciul în care au jucat împreună două generații – fetele și copiii lor – foarte emoționant, fiecare dintre participanți primind cadouri oferite de familia Diaconu. La petrecere superb, totul organizat fără greșeală, atmosfera destinsă, relaxată, întreținută de toți participanții, dar și de o muzică extraordinară. Rând pe rând au depănat amintiri conducătorii clubului, antrenorii și fetele, iar surpriza din partea Vioricăi ne-a adus tuturor lacrimi în ochi: imagini cu noi din timpul meciurilor de atunci și cu sala plină de suporteri care ne susțineau! Din nou am primit cadouri și bineînțeles tortul. Sper să putem să ne ținem de promisiune și să ne revedem cât mai des.”
Cristina Bobeică Bălănică: ”Mă bucur nespus de mult pentru că am luat parte la un asemenea eveniment. Țin să mulțumesc din suflet Vioricăi Mincan Diaconu pentru organizarea acestui eveniment și tuturor celor care au fost alături de ea. Am trăit la intensitate maximă momentele reîntâlnirii cu fostele colege, am avut mari emoții, handbalul unindu-ne ca în vremurile bune. Felicit toate colegele pentru această reîntâlnire și sper să mai am ocazia să particip la un asemenea eveniment deosebit !!!”
Gabriela Artene: ” A fost ceva deosebit și foarte special ce au făcut soții Diaconu. Nu cred că mai organizează cineva vreodată așa ceva. Mi-aș fi dorit ca acest moment să nu se termine așa de repede (tot ce e frumos durează puțin, din păcate). Mi-a fost tare dor de ele, de toți oamenii din acele vremuri frumoase, OAMENI DRAGI care ne-au purtat pe culmile gloriei. HANDBALUL este foarte frumos când pui suflet și mie personal niciodată nu mi-a fost greu să joc, indiferent de adversar. Sâmbătă am reîntâlnit oamenii cu care am împărțit foarte multe momente din viața mea și poate de aceea mi s-a părut că a durat puțin. Momente speciale, aș spune eu, lângă OAMENI SPECIALI. Sper ca tuturor celor prezenți la sală le-a plăcut ce au regăsit. Tuturor celor care au participat le mulțumesc că au fost alături de noi.”
Manuela Istrate: ”A fost o reîntâlnire emoționantă după atâția ani. Sunt onorată că am făcut parte din “Familia Oțelul”. Mulțumesc tuturor, în special colegei mele Viorica Mincan, că a făcut posibilă această reîntâlnire frumoasă și emoționantă.”
Daniela Braniște: ”A fost un eveniment realizat cu multă pasiune și respect, din partea familiei Diaconu, pentru tot ce a însemnat Oțelul Sidex Galați 1996-2001. Reîntâlnirea a fost plină de emoție și bucurie și pe aceasta cale mulțumim pentru momentele frumoase și surprizele oferite.”
Crăciun Liliana: ” Am așteptat cu mare nerăbdare acest eveniment. A fost ceva minunat,ne-am întâlnit după 2o de ani cu unele fete. A fost un eveniment cu multe surprize frumoase. Cu unele fete am ținut legătura telefonic dar pe unele nu le-am mai văzut din 2001. Nu pot descrie în cuvinte cât de frumos a fost !”
Buna dispoziție din timpul meciului a continuat cu multe poze, autografe, amintiri și o petrecere frumoasă în prag de seară . Întreg evenimentul a fost organizat în detaliu, cu multă dăruire din partea soților Diaconu, dar și a altor oameni pasionați, iar rezultatul a fost unul la superlativ, toți participanții concluzionând la unison – ”a fost ceva de vis!”
”A fost unul din acele momente din viață pentru care se merită să trăiești. Pentru că într-un timp scurt (prea scurt) încerci toată paleta de sentimente. Și ne dăm seama a doua zi că viața este frumoasă și că ea este compusă din întâlniri, oameni și momente sau experiențe, iar ale noastre la Galați, individuale dar mai ales ca echipă au fost de excepție. Și asta o remarcăm acum, o dată cu trecerea anilor. Pentru că echipa și-a păstrat sufletul, pentru că ea a fost clădită pe valori comune, pe o pasiune comună.” – Viorica Mincan Diaconu
Foto: Viorica Mincan Diaconu, Cristina Bobeică Bălănică
